Într-o țară în care aproximativ 70% dintre produsele procesate sunt fabricate pe plan local, acest demers nu face decât să ignore progresele concrete ale agriculturii românești.
Privind retrospectiv, drumul parcurs de la sistemul colectivist rigid al regimului comunist la actualul model agricol – integrat în piața europeană și susținut de politici naționale constante, indiferent de alternanța la guvernare – este dovada unei reziliențe notabile.
După 1989, deși privatizarea terenurilor a fost marcată de dificultăți, aderarea la Uniunea Europeană în 2007 a constituit veriga esențială pentru modernizarea sectorului.
Fără a face apologia evoluției agriculturii și alimentației românești, mă voi referi doar la fostul comisar european și prim-ministru al României, Dacian Cioloș, ca liant al politicilor agricole europene și facilitarea avantajelor pe care le-a adus sectorului agricol românesc și actualul ministru al agriculturii, Florin Barbu, ambii jucând roluri importante în evoluția, parcursul și menținerea transformărilor pozitive a politicilor agricole autohtone.
Cioloș, în perioada când a fost comisar european pentru Agricultură, a impulsionat reforme menite să susțină fermele mici și mijlocii, favorizând practicile ecologice și o alocare transparentă a fondurilor europene. În prezent, Florin Barbu continuă această linie, menținând stabilitatea sectorului și integrând produsele autohtone în marile lanțuri de distribuție. (Știu că pare bizară asocierea acestor nume, dar subliniez faptul că statul român are o particularitate, a sa, foarte clară și bine definită când vorbim despre noțiuni de siguranță națională, altele decât serviciile de informații sau apărare).
Pe măsură ce România se reinventează, este imperativ ca românii să aibă curajul de a aprecia și susține calitatea produselor proprii. În ciuda disputelor politice și a schimbărilor guvernamentale, statul a asigurat o continuitate a politicilor agricole care a menținut sectorul pe un trend ascendent. Dacă ritmul actual se menține, agricultura și alimentația românească ar putea deveni, în curând, modele pilot în cadrul Uniunii Europene.
Astfel, ținând cont de progresele semnificative și de continuitatea politicilor agricole naționale care favorizează producția și consumul local, boicotul organizat de Călin Georgescu nu se sprijină pe niciun argument solid și rămâne doar o retorică populistă lipsită de absolut orice fundament.