În România, politica e la fel de imprevizibilă ca vremea. Ba soare, ba furtună, ba o promisiune grandioasă care dispare la prima rafală de vânt. În acest peisaj, partidele noi au venit cu un mesaj radical: reformă rapidă, schimbări urgente, tăieri la tot pasul. USR, în special, a transformat ideea de „curățenie” în stat într-un adevărat steag de luptă. Sună bine, nu? Dacă România este bolnavă, atunci trebuie „tăiat” acolo unde doare. Întrebarea e: ce faci după aceea?În loc să vorbească despre creșterea veniturilor cetățenilor sau despre investiții care să genereze bunăstare, discursul USR pare blocat într-o singură direcție: tăieri. Mai puțini funcționari, mai puțini bani cheltuiți, mai puțină birocrație. Pe hârtie, e tentant. În realitate, fără o strategie clară, astfel de măsuri riscă să creeze haos.
Să presupunem că reducem masiv numărul funcționarilor publici. Ce se întâmplă mai departe? Dacă nu digitalizăm administrația, cetățeanul nu va sta mai puțin la cozi, ba din contră – va aștepta mai mult, pentru că mai puțini oameni vor face aceeași muncă. Dacă nu există un sistem clar de recrutare pe competențe, administrația nu va deveni mai eficientă, ci doar mai slabă. Dacă nu pregătim oameni noi și nu le oferim un cadru clar de evaluare, vom avea aceeași birocrație, doar că mai dezorganizată.
Așadar, reforma nu înseamnă doar eliminarea unor posturi. Înseamnă să creezi mecanisme prin care statul să funcționeze mai bine. Înseamnă digitalizare, înseamnă să elimini suprapunerile de competențe dintre instituții, înseamnă să profesionalizezi angajații publici, să-i selectezi pe bază de competență, nu pe baza carnetului de partid.
De partea cealaltă, PSD și PNL sunt criticate pentru ritmul lent al reformelor. Nu prea vor schimbări bruște, dar au reușit să mențină o oarecare stabilitate economică. Da, birocrația e greoaie, corupția e o problemă, dar măcar nu dărâmă sistemul din temelii fără un plan. România nu poate funcționa pe baza unor politici de austeritate radicală, mai ales într-o Europă care investește masiv în infrastructură, digitalizare și industrie.
Oricât de tare ne-ar plăcea să credem în soluții simple, realitatea economică e mai complicată. România nu este o insulă. Avem nevoie de strategii care să ne plaseze într-un context european favorabil. Nu putem deveni un stat modern doar prin tăierea cheltuielilor. Avem nevoie de investiții, de o viziune clară pentru industriile strategice, de politici fiscale care să sprijine economia, nu să o sufoce.
Iar aici, paradoxal, partidele tradiționale au demonstrat că pot gestiona economia fără a provoca șocuri majore. Poate nu o fac spectaculos, poate nu sunt mereu eficiente, dar măcar nu aruncă totul în aer sperând că lucrurile se vor aranja de la sine.
Dacă vrem să ne aliniem cu modelele de succes din Uniunea Europeană, trebuie să înțelegem că reformele nu se fac prin tăieri haotice, ci prin optimizarea resurselor. Germania, Franța, Olanda – toate au administrații publice complexe, dar eficiente. Nu le-au distrus, ci le-au modernizat. România are acces la fonduri europene pentru digitalizare și reforme, dar trebuie să le folosim inteligent.
Dacă ne uităm la statele europene dezvoltate, vedem câteva principii clare:
Investițiile în infrastructură și educație sunt cheia succesului economic pe termen lung.
Reforme fiscale bine gândite sprijină antreprenoriatul și reduc evaziunea fără a sufoca mediul de afaceri.
Industriile strategice sunt susținute activ de stat, astfel încât economia să producă valoare adăugată, nu doar să importe și să consume.
România deja începe să se miște în această direcție. UMB Spedition construiește autostrăzi la un ritm record, Bitdefender și UiPath sunt jucători globali în IT, Hidroelectrica devine un pilon important în tranziția energetică. Aceste companii pot transforma economia românească dacă statul înțelege că rolul său nu e doar să taie, ci să creeze un mediu favorabil pentru dezvoltare.
Până când nu vom învăța să producem mai mult, să fim mai performanți și să gândim soluții inovatoare pentru creșterea bunăstării naționale, vom rămâne prizonierii unui discurs bazat pe tăierea cheltuielilor. Tăierea e simplă. Construirea unui stat funcțional e partea grea. Dar dacă vrem o Românie modernă, trebuie să începem să punem cărămizile, nu să dărâmăm fără să avem un plan.