Pentru că mi-am propus să nu ratez oportunitatea de a scrie despre această etapă a alegerilor prezidențiale din România, iată câteva gânduri despre cum văd lucrurile în acest moment.Alegerile prezidențiale din mai 2025 se conturează ca un spectacol de strategie politică rar întâlnit în România, iar pe măsură ce piesele sunt așezate pe tabla de șah electorală, devine tot mai clar că PSD joacă un joc rafinat, care – fie că ne place sau nu – merită studiat. În centrul acestui mecanism se află o orchestrare atentă a candidaților, menită să fragmenteze votul și să asigure victoria unui președinte „prietenos” cu partidul, iar dacă privim cu atenție ansamblul, putem să vedem uriașa desfășurare de forțe a mecanismului – fără precedent în România.
Niciodată în istoria modernă a României, un singur partid nu a concertat atâția „runneri” pentru cea mai înaltă funcție în stat: Crin Antonescu, Victor Ponta, George Simion (candidat „runner” indirect), Călin Georgescu și, surprinzător sau nu, un „proxy friendly” în persoana lui Nicușor Dan.
Deși la prima vedere, prezența atâtor candidați ar trebui să sugereze o cursă deschisă, o diversitate democratică, în realitate, pare mai degrabă o demonstrație de control și de anticipare a fiecărui posibil scenariu.
Dacă privim din perspectiva unei strategii politice bine gândite, am putea să ne întrebăm: este acest plan demn de admirație sau de îngrijorare? Gândire strategică sau haos controlat?
Fiecare candidat pare să aibă un rol clar în ecuație. Excepția notabilă o reprezintă Nicușor Dan, care nu pare să fi fost „pus” în joc de PSD, ci mai degrabă tolerat și folosit pentru a legitima cursa. În rest, toate mutările indică o tentativă de a împiedica un candidat anti-PSD să capete avânt:
Crin Antonescu este readus în scenă pentru a captura electoratul nostalgic PNL și pentru a menține o parte din voturi în zona de influență PSD.
Victor Ponta devine, cel mai probabil, varianta de rezervă pentru un transfer final de voturi.
George Simion și Călin Georgescu creează un pol suveranist pe care PSD speră să-l manipuleze în turul doi.
Nicușor Dan este, paradoxal, un candidat real, dar prezența lui în cursă ajută PSD să limiteze ascensiunea unei alternative mai puternice (cum ar fi Elena Lasconi).
Dacă această construcție este într-adevăr opera domnului Vasile Dîncu, trebuie recunoscut că este o mișcare politică de un rafinament rar întâlnit în România. Dar, în același timp, există o variabilă pe care niciun strateg nu o poate controla complet: reacția electoratului.
Posibile scenarii – cine câștigă și cum?
Dacă această strategie funcționează conform planului, turul doi se va juca între doi candidați convenabili pentru PSD:
1. Crin Antonescu vs. Victor Ponta – Scenariul în care Ponta câștigă cu voturile PSD și ale suveraniștilor.
2. Crin Antonescu vs. Nicușor Dan – Un scenariu riscant pentru PSD, deoarece Nicușor Dan ar putea atrage un vot masiv anti-PSD.
3. Crin Antonescu vs. Elena Lasconi – Un scenariu și mai periculos (pentru PSD), în care Lasconi ar putea beneficia de o coaliție anti-PSD, dar ar putea avea dificultăți în a atrage marea masă a votanților „suveraniști” – atenție, totuși, nu imposibil de realizat, de aici și jocul foarte riscant pe care îl vedem zilele astea la USR.
Dacă strategia PSD reușește, viitorul președinte al României va fi, aproape sigur, unul „prietenos” cu partidul, chiar dacă nu direct afiliat. În schimb, dacă electoratul reușește să surprindă, cum s-a întâmplat în decembrie 2024, când PSD și-a scăpat propriul plan de sub control, s-ar putea să asistăm la o inversare a jocului.
Genialitate politică sau capcană periculoasă?
Recunosc, nici măcar eu nu știu dacă să admir sau să mă tem de această strategie. Pe de o parte, este fascinant să vezi un plan atât de meticulos pus în aplicare, o demonstrație de putere politică la cel mai înalt nivel. Pe de altă parte, dacă strategia funcționează așa cum a fost gândită, ne putem întreba: ce mai rămâne din voința reală a electoratului?
În final, România pare să fie prinsă între două mari incertitudini: una legată de cine va fi președintele și alta legată de cât de autentic va fi acel rezultat. Ceea ce este sigur este că, indiferent de deznodământ, vom avea parte de o lecție pe care cel mai probabil nu o vom uita prea curând.
_______________