De curand, am vazut o harta cu infrastructura rutiera a Europei! O harta cu o ramificatie puternica ce incepe la vest si care isi inceteaza existenta pe masura ce privirea se deplaseaza catre unde Dunarea isi regaseste sfarsitul in apele Marii Negre; o imagine cat puterea ecoului iluminismului sau mai bine zis o harta a intensitatii respectului fata de sine.
Probabil, daca n-as fi respirat aerul lui Eugen Ionescu, n-as fi simtit niciodata aceasta nevoie profunda de a refula, din cand in cand, apeland la scriere… . Nu stiu! Sa scrii astazi cateva randuri despre ceea ce se intampla cu tara ta, e ca si cum ai citi, intr-o camera alba de o liniste saraca ce-ti tulbura retina, unei mase de rinoceri imbracati in balerine.
Bineinteles ca, de la rinocerii mei imbracati in balerine si pana la Mihai Sora, nu ma desparte decat infinitatea unei picaturi universale, o picatura ce se prelinge etern pe-un fir de stea,… dar cel putin, te uiti la el si stii unde e „Nordul”. Apoi cobori tresarind, te-ncrunti, crasnesti pulsandu-ti tamplele, te uiti la „ceilalti”, te-nfiori, treci mana peste fata de parc-ai vrea sa-i lepezi, oftezi, rezisti, te misti, existi, intelegi, esti hotarat. Faci primul pas….spre “nordul tău”!