Aseara, alaturi de cateva persoane foarte dragi, care, asemeni mie si nu numai, au luat decizia de a parasi Romania, am discutat la un pahar de vin rosu, indelung – despre Romania, in general, despre cei de acasa, despre politica, despre alegeri.

A fost o discutie frumoasa, constructiva, argumentata, plina de farmec, genul de discutie care ti-ai dori sa nu se mai termine, dar pe care doar ora tarzie o poate opri la un moment dat.

Nu scriu mereu, motiv pentru care o fac doar atunci cand starea in care sunt imi declanseaza aceasta pofta de a scrie, in speranta ca cineva va citi si va dori sa impartaseasca opinii pe aceeasi tema.

Aseara, in timpul savuroasei conversatii, intr-un anume context, a venit vorba despre `Fond` si `Forme`, moment in care mintea mea a zburat imediat la T. Maiorescu si la scrierile sale despre aceasta tema.

Titu Maiorescu spunea asa, la un moment dat:

,,Al doilea adevăr, și cel mai însemnat, de care trebuie să ne pătrundem, este acesta: forma fără fond nu numai că nu aduce nici un folos, dar este de-a dreptul stricăcioasă, fiindcă nimicește un mijloc puternic de cultură.

Și, prin urmare, vom zice:

  • este mai bine să nu facem o școală deloc decât să facem o școală rea,
  • mai bine să nu facem o pinacotecă deloc decât să o facem lipsită de arta frumoasă;
  • mai bine să nu facem deloc statutele, organizarea, membrii onorarii și neonorați ai unei asociațiuni decât să le facem fără ca spiritul propriu de asociare să se fi manifestat cu siguranță în persoanele ce o compun;
  • mai bine să nu facem deloc academii, cu secțiunile lor, cu ședințele solemne, cu discursurile de recepțiune, cu analele pentru elaborate decât să le facem toate aceste fără maturitatea științifică ce singură le dă rațiunea de a fi“

Intr-unul din articolele acestuia,~ În contra direcției de astăzi în cultura română~, apărut într-o perioadă de mari controverse și convulsii sociale, când România părea neguvernabilă, filosoful a căutat o explicație acesteia , sustinand că orice formă fără fond trebuie înlăturată, întrucât numai astfel se reconstruiește cultura română incepind cu fundamentul ei.

In Romania, nu numai ca se impune – un discurs cu premise false, ca se vorbeste intotdeauna despre forme, niciodata despre existenta si identificarea fondului, in Romania, mai mult decat atat, formele ‘prind’ nuante si deturneaza fondul, ceea ce face dovada unui absurd spectaculos.

Eminescu amintește de forme exterioare sau de forme lipsite de cuprins, spunand – „Astfel, oricari ar fi formele în cari se îmbrăca viața publică și orice numiri s-ar da acelor forme, substratul lor organic este același ca și în trecut. A-l boteza din nou pe un om nu va să zică a-l schimba; a pune numele de regim democratic unei oligarhii vechi nu va să zică a schimba starea de lucruri“.

In data de 16.11.2014 voi intinde mana mea, pentru ultima data in aceasta viata, pribeag fiind, spre cei de acasa, pentru a vota, dar tot acum vin si spun ca NU VREAU sa fiu responsabil, locuind in alt loc, in a decide cum vor trai cei de acasa sau daca ei vor vrea sau nu, a decide, pentru viitorul lor.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>